Acronimul din titlul acestui articol îmi trezește amintiri deloc plăcute despre o epocă pe care o credeam demult apusă.
Era epoca in care analfabeții cu diplome și titluri universitare pompoase dădeau „indicații prețioase” și stabileau strategii de dezvoltare împărțite pe cincinale sau “până în anul 2000.”
Era epoca în care partidul unic dicta asupra vieții fiecărui cetățean, un adevărat Big Brother orwellian, cu tot arsenalul de control și presiune psihologică corespunzător, descris și imaginat cu ani în urmă de marele scriitor englez: Nou Vorba, Dublu Gânditul, SOCENG, poliția gândirii, etc.
Era epoca în care se raportau succesele în muncă ale clasei muncitoare sub conducerea iubitului conducător, milioane de tone de cereale la hectar, legume așijderea, industria duduia și poporul mustea de fericire. Statisticile umflate cu pompa și măsluite încât nu se mai știa unde se sfârșea adevărul și de unde începea minciuna încercau să ne convingă că suntem pe drumul corect, că mai aveam puțin și societatea socialistă multilateral dezvoltată era gata făurită și urma o lungă și nesfârșită vacanță pentru toată națiunea.
Era epoca în care copiii erau „șoimi ai patriei”, pionieri de nădejde, comandanți de grupă sau detașament. Din abecedar te întâmpina, chiar de la prima pagină, rânjetul luminos al „Tovarășului”, primul agricultor al țării, primul miner al țării, primul constructor, primul vizionar, primul, primul, primul,…. Așa este, el era primul la tot și în toate, iar noi eram cei proști da’ mulți care-l urmam pentru că – nu-i așa? – nu puteai să i-o iei înainte Primului.
Era epoca în care Primul Tovarăș al Țării o avea alături pe Prima Tovarășă, savant de renume internațional, prima femeie, prima mamă a țării, prima muncitoare, prima, prima, prima,… Însă, ceea ce o deosebea pe Prima în mod net de Primul era titlul, care devenise o adevărată legendă în acele vremuri, titlul suprem: A.D.I.!
A.D.I., adică Academician Doctor Inginer! Era titlul pentru care trudiseră atâtea minți luminate ale epocii și, cu toate acestea, nu reușiseră să-l obțină. Nu reușiseră pentru că acesta îi fusese hărăzit Primei, cu toate că abandonase studiile primare în clasa a III-a datorită rezultatelor nesatisfăcătoare la învățătură. Asta nu a împiedicat-o însă să devină un cercetător de renume mondial în domeniul chimiei macromoleculare, șefă peste diferite comisii și comitete universitare și chiar membru de onoare al Academiei R.S.R.
Și, așa cum spuneam, zilele acestea am sentimentul că retrăiesc acele vremuri. La mai bine de 22 de ani de la momentul decembrie 1989 avem o nouă A.D.I.! O A.D.I. veritabilă, aș spune, în al cărei C.V. regăsim agramatisme de genul „înNot”, absolventă de „secție realĂ” sau studentă a vestitei universități „StanDford” din S.U.A.
Dar să vedem și partea plină a paharului: măcar absolvenții de liceu din acest an nu trebuie să-și mai facă griji din cauza bacalaureatului. În mod sigur va fi unul corect organizat, obiectiv și tocmai de aceea procentul de promovabilitate va fi unul demn de cartea recordurilor. Ca-n vremurile bune. Ca-n vremurile când o aveam pe A.D.I….
